Ziua x: Ediție de Paște!

Salutare! Știu că am promis că voi scrie în fiecare zi ce fac, dar sinceră să fiu am zis stop tehnologie.Da! Ieri am preferat să stau în curte, la soare și să nu fac altceva decât să ma relaxez. Din când în când mai este nevoie și de așa ceva. Așadar, tu care citești postările din urmă și vezi ce am promis să știi că-mi cer mii de scuze. Sunt om, mai am și alte lucruri de făcut.

Zilele acestea n-am făcut altceva decât să ma deconectez.Bine nu te gândi că am zăcut precum o legumă la soare toată ziua. Am fost și la alergat, la mini plimbări prin zonă, astăzi am citit chiar dintr-o carte. N-am stat degeaba. A și am uitat să îți zic la început Hrisos a înviat! Sunt zăpăcită astăzi! Pff, încerc să-mi fac curaj si să scriu niște articole, dar îmi este așa de greu. Ai văzut cum este când ai ceva important de făcut? Îți găsești complet altceva de făcut. De exemplu într-o zi trebuie să mă apuc de un proiect pe care trebuia să-l prezint în două zile. Ghici ce am făcut? Evident m-a apucat curațenia generală. Da! Mereu fac asta. Și acum se pare că folosesc aceiași tehnică numită „hai să mai trag de timp”. Eh, funcționează, oarecum. Măcar dacă aș scrie câteva în seara aceasta ar fi genial.

Că tot vorbeam de timp, mă uitam zilele acestea la un album cu niște fotografii mai vechi cu parinții, bunicii și alte rude. Priveam cu o oarecare tristețe faptul că aceste fotografii încep deja să fie o imagine a persoanei dragi care, din păcate, fotografia este singura manieră prin care o mai poți vedea. Înțelegi la ce mă refer. Bunicul meu a murit când eu eram foarte mică. Cred că aveam în jur de șase luni când s-a stins din viață. Văzându-l în poze și cât de fericit părea, aș vrea sa pot da timpul înapoi și să-l cunosc. Din păcate nu pot face asta. N-am avut niciodată țară pentru că nu am avut bunici. Când eram mică obișnuiam să mă duc la vara-mea la țară. Nu este același sentiment. Acum fiind mare mi-aș dori să mă întorc în timp și să cunosc acele persone măcar o dată. Dar viața are un singur sens, înainte!

Să lăsăm filosofia de viață și amintirile triste. Da, eu când întru în starea de poveste ies cu greu. Așadar, este aproape 11:00 și eu tot mai amân timpul scriind la acest articol. Prin urmare, îmi pare rău, dar trebuie să te las!

Până data viitoare, îți urez un Paște Fericit alături de cei dragi! va-doresc-paste-fericit

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: